La 260 km distanță de Chișinău se află orașul Cernăuți, centrul istoric al Bucovinei și centrul cultural al Ucrainei de vest.
Cernăuţiul a fost atestat documentar în anul 1408, în vremea lui Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei. Numele „Cernăuţi” vine de la cuvântul „cerno” (care înseamnă „negru”), şi „ovţi” (care înseamnă „oi”). Un document medieval atestă faptul că în secolul al XV-lea, pe aceste locuri se găsea un mare târg de oi negre, de unde şi explicaţia denumirii pe care o acceptă istoriografia română.
Începând cu 1775, orașul a făcut parte din Imperiul Habsburgic, perioadă în care începe să îşi schimbe treptat procentele de etnii care trăiau aici. Dacă până la acea dată, erau în principal români şi câţiva ucrainieni şi evrei, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, la Cernăuţi erau înregistrate 35 de procente români, iar restul, ucrainieni, germani, polonezi.
Când Austro-Ungaria s-a dezmembrat, în 1918, oraşul Cernăuți a devenit parte din România. În iunie 1940 a fost ocupat de Armata Roșie a URSS, împreună cu Bucovina de Nord, în urma pactului Molotov-Ribbentrop și alocat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. După destrămarea URSS, Cernăuți a devenit parte a Ucrainei independente.
În Cernăuţi, şi-au petrecut o parte din viaţă personalități proeminente ale culturii românești precum poetul Mihai Eminescu, compozitorul Ciprian Porumbescu, medicul Octavian Gheorghian, fost director la Maternităţii din Cernăuţi, medicul Ion Ţurcanu, fost director al Spitalului de Psihiatrie, profesorul universitar, fondator al Academiei Române, Ion Gheorghe Sbierea (cel care a fost şi profesorul lui Mihai Eminescu la gimnaziul german din Cernăuţi).