Povestea neobișnuită a unui voluntar în proiectul Cunoaște-ți Țara

Exact cu jamătate de an în urmă am avut ocazia să particip în calitate de ghid turistic în cadrul proiectului „Cunoaște-ți Țara”.  Mă gândeam adesea la această ocazie, datorită căreia am avut posibilitatea să simt cum e să poți ține un grup unit și să coordonezi acest grup. Analizând, am ajuns la concluzia să împart experiența mea cu voi.
În seara de marți, 2 august, am pornit la drum. Un autocar de 50 de persoane, mă uitam la ei și mă consolam că va fi totul bine, i-ați inima în dinți, fii tare și optimistă.
Apucasem să mă salut cu lumea și începusem să fac ceea ce fac de obicei toți ghizii, explicam programul, regulile, și alte mici detalii. După, am pus microfonul la loc și m-am așezat, eram pe primul scaun, vis-a-vis de șofer, o dădusem în bară, cu faptul că aveam pe mine doar o rochie și mocasine. Nu mi-a trecut prin cap la câte emoții aveam, că noaptea va fi frig, și că în genere în Țară, se prea poate să fie cam frig. Noaptea am  înghețat binișor, până nu mi-a oferit soția primarului (da, aveam un primar cu toată familie în autocar ) o vestă, apoi și șoferul s-a făcut bun și mi-a oferit geaca lui. Într-un final noaptea a trecut cu bine. În dimineața de 3 august, ajunsesem la prima destinație și anume la Cetatea Făgărașului. Despre ce am vizitat ( partea întâi ) vezi aici. (partea a două) vezi aici.
De fapt, aveam doar programul excursiei, câteva numere de telefoane ale coordonatorilor și voluntarilor din România, cu care interacționam când era momentul, un număr Digi și GoogleMaps din telefon.
Așadar, să vă povestesc despre greutățile peste care am trecut:

  • Am scăpat momentul, când trebuia să-mi dau seama că aveam nevoie de o baterie externă, ( în autocar, la șofer nu se încărca telefonul, ba din contra se descărca mult mai rapid).
  • Nu mi-am luat haine mai călduroase (considerând că e vară și e destul de cald și noaptea) și de fapt vremea a fost cam rece.
  • Mă pierdusem într-un moment și era mai dificil să preiai situația sub control.
  • Majoritatea călătorilor erau cunoscuți între ei și era mai greu să-i stăpânesc atunci când mergea vorba despre program și alte detalii, în plus majoritatea aveau peste 30, 40 de ani, iar eu o fetișcană de 22 de ani, hmm…
  • S-au produs două schimbări în program și era zarvă, nu-i puteam stăpâni, argumentam și explicam, mi-am cerut scuze pentru incomoditățile create, după care sau mai liniștit.
  • Una dintre schimbările programului era să venim la București, ceea ce nu făcea parte din traseul nostru, lumea s-a cam indignat, reporșuri asupra mea, apoi cu șoferul mă tot contraziceam. Într-un moment dat, credeam că sunt Dumnezeu, iar această problemă nu era în puterile mele. 😀
    Apoi, după două telefoane pe care le-am dat s-a rezolvat totul.
  • Era greu în unele momente să-i aduni pe toți, așa cum le-am spus din timp. Toți se împrăștiau care și pe unde.
  • La sfârșitul excursiei, trebuia  să ajungem la un numitor comun, căci jumătate din oamenii prezenți în  autocar voiau acasă (desigur oamenii mai în vârstă) iar cealaltă jumătate voiau să mai stăm, și insistau să fac ceva, căci după program mai aveam câteva ore la dispoziția noastră. Pană la urmă tinerii au pierdut bătălia.
 
Vă scriu și partea bună a excursiei:
  • Totuși am avut parte de oameni buni, nu mi-a fost frig în prima noapte când am pornit la drum.
  • Am avut noroc de un băiat care m-a ajutat de vreo două ori cu harta, atunci când telefonul meu era descărcat.
  • Am avut parte de voluntari dedicați, ne-am făcut prieteni noi. Am socializat cu localnicii.
  • Am cunoscut orașe, obiective turistice noi (pentru mine).
  • Mi-am antrenat capacitățile de public speaking (orator ).
  • Mă simt mai sigură pe mine, atunci când țin un discurs, sau pur și simplu când vorbesc în fața colegilor, după această experiență.
  • Am trăit experiența unui coordonator de autocar și ghid totodată.
  • Am învățat să fiu  îndrăzneață și să preiau inițiativa.
  • Am însușit o lecție bună pentru întreaga viață.

Vă îndemn să aplicați și voi Click aici pentru a avea o vară de neuitat.

autor: Daria Rusu

Comments

comments

Etichete: , , , ,

Lasă un răspuns